Copilul doarme cu gura deschisă: ce înseamnă și ce poți face

Este normal ca un copil să doarmă cu gura deschisă?

Nu, un copil care doarme cu gura deschisă nu ar trebui privit ca un lucru normal: respirația pe gură poate semnala o obstrucție și este asociată cu un somn de calitate slabă. Un somn bun înseamnă respirație corectă, lină, pe nas, cu gura închisă. Când respirația copilului nu arată așa, merită să afli de ce.

Mulți părinți aud „o să-i treacă, e doar o fază” sau „toți copiii au perioade cu somn agitat, nu-i nimic grav”. Sunt fraze pe care specialiștii IOMFT le aud des în cabinet. Adevărul este că sforăitul, respirația pe gură și somnul agitat nu sunt nici „drăguțe”, nici „normale” și nu trebuie ignorate. Una dintre explicațiile pentru care aceste semne sunt trecute cu vederea este chiar faptul că par inofensive, iar părinții sunt liniștiți cu ideea că vor trece de la sine.

Cum arată somnul unui copil care respiră bine

• Doarme liniștit, fără să sforăie
• Respiră pe nas, cu gura închisă
• Somnul nu e întrerupt de bruxism, sforăit sau respirație zgomotoasă
• Nu are microtreziri frecvente sau agitație
• Se trezește odihnit, energic, gata de joacă și de învățat

Dacă imaginea de noapte a copilului tău arată diferit, merită să citești mai departe. Ghidul despre somnul la copii îți arată pe larg ce înseamnă un somn odihnitor și cum îl recunoști.

De ce doarme copilul cu gura deschisă

Copilul respiră pe gură în somn adesea din cauza nasului înfundat, dar în spate pot fi și amigdale sau vegetații mărite, maxilare înguste, o postură incorectă a limbii ori un obicei format în timp. Le iei pe rând mai jos.

Nasul înfundat și alergiile

Când nasul e înfundat, copilul respiră pe gură în loc de nas. Rinita alergică sau alte inflamații cronice pot duce la congestie nazală și la respirație orală compensatorie. Dacă micuțul tău răcește des, are alergii sau pare să respire greu pe nas, cere sfatul medicului.

Amigdalele și vegetațiile mărite

Amigdalele și polipii (vegetațiile adenoide) măriți în volum pot bloca parțial căile aeriene, provocând dificultăți de respirație și sforăit nocturn.

Maxilarele înguste și palatul înalt

Maxilarul mic și palatul înalt reduc spațiul pentru căile aeriene și cresc riscul de respirație pe gură, sforăit și tulburări de somn. Forma feței se modelează cel mai ușor în copilărie: alimentele moi reduc mult mestecatul, biberonul și suzeta schimbă felul în care bebelușul își folosește gura și limba, iar mai puțin mestecat înseamnă mai puțină stimulare pentru creșterea maxilarului. Poți citi mai mult despre legătura dintre forma feței și respirația orală.

Limba și mușchii feței

O postură corectă a limbii, sprijinită pe cerul gurii, ajută la modelarea palatului și la menținerea căilor aeriene deschise. Invers, o postură incorectă a limbii și un tonus slab al musculaturii orofaciale pot duce la colapsul căilor respiratorii în timpul somnului.

Obiceiul

Când un copil respiră persistent pe gură fără un motiv anume (nu are alergii, nu este răcit și nu are alte boli din sfera ORL), respirația pe gură devine un obicei vicios, care se formează, în general, în copilărie. Obiceiurile orale, precum suptul degetului, folosirea prelungită a suzetei și respirația pe gură, pot afecta dezvoltarea feței și a maxilarului.

Ce se poate întâmpla dacă respirația pe gură continuă

Respirația pe gură ocolește filtrul natural al nasului și, în timp, poate afecta somnul, sănătatea și chiar dezvoltarea feței copilului. Pe nas, aerul este umidificat, încălzit și curățat înainte să ajungă în plămâni, iar respirația nazală produce oxid nitric, o moleculă care ajută la absorbția oxigenului și la combaterea microbilor. Pe gură, volume mari de aer netratat, cu particule, viruși și bacterii, ajung direct în plămâni.

Pentru sănătatea de zi cu zi

Respirația pe gură duce la gură uscată și la un risc crescut de infecții și este asociată cu probleme ORL repetate: otite, gât roșu, amigdale inflamate, vegetații. Pe pagina despre mecanismul respirației găsești explicat pe larg cum ar trebui să arate o respirație sănătoasă și ce se schimbă atunci când copilul respiră pe gură.

Pentru somn

Respirația pe gură în somn face parte din tulburările respiratorii în somn, un spectru care poate evolua de la sforăitul primar până la apneea obstructivă de somn. Rezultatul este un somn fragmentat, nepotrivit pentru un copil în creștere. Nivelurile scăzute de dioxid de carbon, rezultate din respirația pe gură, pot face creierul să comande oprirea temporară a respirației în timpul somnului, unul dintre principalii factori ai apneei în somn. Detaliile le găsești în ghidul despre tulburările respiratorii în somn.

Pentru față și dinți

Un copil care respiră pe gură poate dezvolta o față alungită, dinți înghesuiți și chiar probleme de vorbire, doar din cauza felului în care respiră. Respirația orală cronică are consecințe asupra creșterii oaselor faciale și maxilare și poate face necesar, în viitor, un tratament ortodontic complex, cu extracții dentare.

Pentru atenție și învățare

Copiii nu „se adaptează” la un somn prost: efectele sunt cumulative și de durată. Un somn neodihnitor poate duce la dificultăți de concentrare și la un comportament hiperactiv, asemănător ADHD, iar scăderile ușoare, dar cronice, ale oxigenului pot afecta atenția și reglarea emoțională a copilului. În primii 5 ani de viață, conexiunile dintre emisferele creierului se formează intens în timpul somnului, așa că perioada aceasta contează mult.

Ce alte semne să urmărești, noaptea și ziua

Pe lângă gura deschisă în somn, merită să urmărești sforăitul, pauzele de respirație, somnul agitat și felul în care copilul se simte a doua zi. Orice copil care sforăie, respiră pe gură sau are un somn agitat trebuie evaluat pentru tulburări respiratorii în somn.

Noaptea

• Sforăit puternic sau frecvent
• Opriri scurte ale respirației, gâfâit, sufocare
• Somn agitat, mișcări frecvente, lenjerie de pat răvășită
• Transpirații în somn
• Scrâșnit din dinți
• Enurezis (udarea patului), coșmaruri, treziri frecvente
• Poziții neobișnuite: gâtul întins, dormitul „covrig”, fundul în sus

Ziua

• Se trezește neodihnit, obosit, cu dureri de cap
• Somnolență, iritabilitate sau, dimpotrivă, hiperactivitate
• Dificultăți de concentrare și de învățare
• Cearcăne, nas care curge des, infecții frecvente ale urechilor
• Îi este greu să țină gura închisă și are salivă în colțurile gurii

Dacă sforăitul e și el prezent, ghidul despre sforăitul la copii te ajută să înțelegi ce înseamnă. Pentru o imagine mai completă, parcurge autoevaluarea cu cele 10 semnale de alarmă: dacă răspunzi cu „da” la cel puțin 3 întrebări, îți recomandăm o evaluare miofuncțională.

Ce poți face tu de acasă

Primul pas pe care îl poți face de acasă este să observi și să notezi cum respiră copilul, ziua și noaptea. Respirația liniștită, pe nas, este un semn de sănătate, iar respirația pe gură, zgomotoasă sau cu efort merită notată.

Observă și notează

• Ține un jurnal de somn cel puțin 1-2 săptămâni: ora de culcare, ora de trezire, trezirile din timpul nopții, simptomele
• Filmează copilul în timp ce doarme, mai ales dacă sforăie sau doarme cu gura deschisă
• Arată jurnalul și filmările medicului, la consultație

Exersați respirația pe nas, prin joacă

• De mai multe ori pe zi, amintește-i să țină buzele lipite și să respire pe nas; faceți o competiție: „Cine ține buzele închise cel mai mult?”
• „Miroase florile, suflă în lumânări”: inspiră lent pe nas și expiră ușor pe gură, de 5-10 ori, mai ales înainte de culcare
• Înainte de somn, faceți împreună câteva minute de respirație lentă pe nas, ca ritual de liniștire
• Laudă-l când respiră pe nas și fii tu un model pentru el

Pregătește un mediu bun pentru somn

• O cameră liniștită, întunecată, cu temperatura de cel mult 20 de grade
• Fără ecrane cu cel puțin 1 oră înainte de culcare
• Fără alergeni și fără fum de țigară în casă
• Pentru nasul înfundat sau alergii, spălăturile nazale pot ajuta, cu acordul medicului

Dă-i ceva de mestecat

Încurajează-l să mănânce alimente crude, tari și variate, precum mere, morcovi, carne, ca să-i stimulezi mestecatul. Limitează cât mai devreme biberonul și suzeta.

Exercițiile simple și atenția de zi cu zi la respirație contează, dar respirația pe gură trebuie evaluată și corectată, iar înainte de a lua în considerare un tratament medicamentos pentru comportament, problemele căilor aeriene trebuie excluse.

Cine evaluează un copil care doarme cu gura deschisă

Respirația pe gură în somn se evaluează multidisciplinar, prin colaborarea dintre pediatru, medicul ORL, ortodont, specialistul în somn și terapeutul miofuncțional. Cauzele pot ține de nas și amigdale, de maxilare, de mușchii feței sau de obiceiurile orale, așa că e nevoie de mai multe priviri asupra aceluiași copil.

Cum se face evaluarea

• Anamneză detaliată: somn, simptome, comportament
• Examinare fizică: amigdale și adenoizi, nas, maxilar
• Jurnal de somn și înregistrări video
• Polisomnografie, standardul de aur pentru tulburările respiratorii în somn

La IOMFT privim copilul ca pe un întreg, nu ca pe un set de simptome izolate. Analizăm palatul, poziția limbii, frenul, maxilarele, căile aeriene și postura cranio-cervicală, ca să vedem forma înainte ca problemele să devină vizibile. În funcție de cauză, opțiunile pot include tratarea alergiilor, terapie miofuncțională și respiratorie, tratament ortodontic precoce, iar uneori pot fi necesare și intervenții chirurgicale, precum îndepărtarea amigdalelor sau a vegetațiilor.

Poți alege între trei tipuri de programare: evaluare fizică, evaluare online sau consultație cu ghid pentru părinți. Toate le găsești pe pagina de evaluare, unde îți lași datele și te contactăm pentru programare.

Nu amâna evaluarea dacă ai suspiciuni. Forma și funcția se modelează cel mai ușor în copilărie, iar recunoașterea și tratamentul precoce pot preveni probleme grave pe termen lung.

Întrebări frecvente

Copilul doarme cu gura deschisă doar când e răcit. E o problemă?

Când nasul e înfundat, copilul respiră pe gură în loc de nas, iar sforăitul ocazional apare de obicei la răceli. Altfel stau lucrurile când copilul respiră persistent pe gură fără un motiv, adică nu are alergii, nu este răcit și nu are alte boli ORL: atunci respirația pe gură e un obicei vicios. Dacă răcește des sau are alergii, cere sfatul medicului.

O să-i treacă de la sine pe măsură ce crește?

De cele mai multe ori, nu. Fără tratament, problemele de respirație în somn persistă sau se agravează. Abordarea „așteptăm să se îndrepte singure” nu ne-o mai putem permite: problemele nu se îndreaptă, se adâncesc.

Doarme cu gura deschisă, dar nu sforăie. Tot merită evaluat?

Da. Orice copil care sforăie, respiră pe gură sau are un somn agitat trebuie evaluat, iar respirația pe gură este un semn în sine, chiar fără sforăit. Pentru o primă imagine, completează autoevaluarea cu cele 10 semnale de alarmă.

Ce să aduc la evaluare?

Adu jurnalul de somn și filmulețele cu copilul în timp ce doarme: îl ajută pe specialist să înțeleagă problema. Notează și ce ai observat ziua, cum ar fi oboseala, concentrarea sau răcelile dese. Dacă un consult anterior a recomandat o intervenție și ai dubii, spune-ne, pentru că o a doua opinie te poate ajuta să decizi.